Am facut tot ce am putut mai bine, cu resursele pe care le am acum▪️
Ieri, intr-o discutie despre furia reprimata, unul dintre ghizii mei mi-a spus ca pentru a putea trai constant cu greselile pe care le facem, trebuie sa ne amintim ca facem ce putem mai bine, la momentul respectiv. Ca nimeni, constient, nu se saboteaza, iar daca o face inconstient, inseamna ca inca nu este pregatit sa-si vada si infrunte tiparul.
Problema cu dorinta continua de evolutie sta, cred eu, in incapacitatea de a accepta prezentul ca fiind suficient. Iar fara acceptarea propriilor limitari prezente, nu cred ca putem inainta vreodata pe scara evolutiei. Sau, cum ar spune tatal meu, daca nu apreciezi si ingrijesti ce ai, nu vei dobandi niciodata ceva mai bun.
Dificila pacea cu propriile limitari, poate chiar cea mai dificila dintre toate. Mi-e infinit mai usor sa-i iert si accept pe altii.