Despre increderea in sine si alte baliverne:
La sfarsitul discursului pe care l-am sustinut la o facultate, unul dintre studenti m-a intrebat cum am reusit sa-mi construiesc increderea in sine astfel incat sa vorbesc in fata unui amfiteatru plin. I-am raspuns sincer, eram 💩 pe mine.
Speech-urile sunt unul dintre lucrurile la care simt ca ma pricep si pe care cred ca le fac bine, dar asta nu inseamna ca n-am emotii ingrozitoare inainte sa vorbesc in fata oricui. Sau ca nu ma intreb oare ce caut eu pe scena, in fata publicului.
Cred ca singurul mod onest de a avea incredere in tine este sa o dai in bara de suficient de multe ori in domenii care conteaza pentru tine. Ca sa o dai in bara de multe ori, trebuie sa incerci de exponetial mai multe ori. Iar cu fiecare rateu, inveti ceva despre tine, despre fortele tale si capacitatea ta de gestiune a greselilor. Culmea, increderea in sine se afla tocmai acolo unde ne este frica, in eroare, in greseli, in rateuri.
Prin urmare, increderea in mine inseamna incredere ca pot sa gestionez aproape orice situatie in care sunt pusa, pentru ca istoria mea de rateuri m-a pregatit. Iar asta se castiga doar cu experienta.
La sfarsitul zilei, intrebarea e simpla: ma arunc cu capul inainte in directia in care simt ca se afla implinirea mea, riscand sa ma fac de ras sau stau in confortul cotidianului meu, riscand sa-mi reprosez asta toata viata? Atat.