Ieri am fost la Casa Albă și am o veste importantă pentru umanitate: amandina lor e un miracol în formă de prăjitură. Serios, e best of the best. Textura perfectă, echilibrată ca o zi bună de duminică, și cu un gust care mi-a amintit de copilărie, dar într-o variantă super rafinată. O minune.
Restaurantul face parte din grupul Fratelli, așa că te poți aștepta la mâncare foarte bună, servicii atente și un vibe elegant-relaxat. Eu am stat pe terasă și recomand din suflet – e liniștită, cu aer de vacanță și lumină bună pentru poze (știu că te gândeai și la asta).
Ce mi-a plăcut mult e că locul ăsta are și o poveste. Casa Albă își păstrează aerul boem și arhitectura de inspirație interbelică, exact cum a fost gândit prin 1930 de arhitectul Octav Doicescu. Cu arcade impunătoare, ferestre înalte care lasă lumina să se joace printre frunze și un decor care pare scos dintr-un film vechi (în cel mai bun sens posibil), restaurantul ăsta reușește să îmbine farmecul trecutului cu confortul prezentului. Genul de loc în care te simți fancy, dar chill.
Dacă ai chef de o ieșire frumoasă, cu mâncare bună, deserturi care îți fac ziua mai dulce și o atmosferă care te duce cu gândul la alte vremuri (dar cu Wi-Fi bun), Casa Albă e clar de pus pe listă. Eu sigur revin.
