Wes Anderson nu face filme, face lumi. Și The Phoenician Scheme, cel mai nou film al său, lansat anul acesta, e dovada perfectă. O combinație între artă vizuală, ironie fină și acel tip de simetrie care te face să vrei să pui pauză doar ca să admiri cadrul.
Dacă ți-au plăcut The Grand Budapest Hotel sau Asteroid City (despre care am scris acum ceva timp), atunci o să te bucuri să știi că Anderson revine exact în stilul lui inconfundabil, doar puțin mai matur, mai ironic, mai melancolic.
Distribuția e spectaculoasă: Tom Hanks, Scarlett Johansson și un Benicio del Toro excelent, probabil una dintre cele mai bune apariții ale lui din ultimii ani. Ca de obicei, regizorul își aduce aproape “familia” de actori, aceiași oameni care îi populează universurile perfect stilizate și imperfect umane.
Deși titlul sună a thriller, The Phoenician Scheme e, de fapt, o comedie: una subtilă, inteligentă, cu replici scurte și expresii care spun mai mult decât cuvintele. E despre secrete, relații și absurditatea unei lumi în care toți par să caute sensul într-un decor care arată prea bine ca să fie real.
Mi-a plăcut mult contrastul dintre forma impecabilă și conținutul profund uman. În spatele fiecărei scene perfect aliniate se ascunde o tristețe frumoasă, o reflecție despre vulnerabilitate și legături. The Phoenician Scheme e un film care te face să zâmbești, dar și să simți, exact cum doar Wes Anderson știe să o facă.
Sursa foto: Rottentomatoes.com
